Blog

Vitaminele liposolubile – in organism, aceste vitamine provenite din alimente ingerate , se comporta la fel cu grasimile ratiei si utilizarea lor depinde in mare masura de metabolismul lipidelor. Astfel, pentru a putea fi absorbite din intestin, vitaminele liposolubile necesita absorbtia normala a grasimilor din hrana. Dupa absorbtie, vitaminele liposolubile sunt transportate-prin chilomicroni- la ficat si apoi depozitate; in ficat-vitaminele A,D si K iar in tesutul adipos – vitamina E.

    Spre deosebire de cele hidrosolubile, vitaminele liposolubile sunt vehiculate prin sange de catre anumite lipoproteine ( unite cu ele). 

    In organism vitaminele liposolubile indeplinesc functii importante foarte diferite ( vitamina A- este necesara mai ales in procesul vederii, vitamina D- este direct implicata in metabolismul calciului si fosforului, vitamina E -joaca un rol de antioxidant iar vitamina K- este absolut necesara in coagularea sangelui ). Trebuie amintit ca vitamina D ( colecalciferolul) nu se mai considera vitamina propriu-zisa ci pro-hormon, conform conceptiilor biochimice.

       Vitamina C – poarta numele si de acid ascorbic deoarece este o substanta acida( acid organic) si vindeca boala numita scorbut. Este pentru oameni, un numar mare de primate, unele specii de mamifere , cateva specii de pasari si unuii pesti, un nutrient esential.

       Cele mai bogate surse naturale de vitamina C sunt fructele si legumele : prune, mure, fragi, coacaze, portocale, lamai ,catina, kiwi, guava, capsuni, piersici, papaia, pepene, grepefruit, mandarine, fructul pasiunii, mango, ananas, banane, caise, cirese, mere, struguri, smochine, patrunjelul, pastarnac, broccoli, varza de Bruxelles, conopida, usturoi, spanac, morcovi, asparagus, etc.  In mod special amintim macesele care sunt o sursa foarte bogata in vita-mina C.

        Sursele animale care contin vitamina C sunt urmatoarele : ficat de vita/vitel,  ficat de porc, lapte (inclusiv in laptele uman), scoici, cod, creier de miel, ficat de pui, etc.

       Functia biologica :

• indeplineste numeroase functii fiziologice
• are un inalt efect antioxidant, actionand la reducerea stresului oxidativ, care induce boli precum sunt : HTA, boli cardiovasculare, boli inflamatorii cronice si diabetul
• este necesara pentru formarea unor neurotransmitatori , in special in productia de serotonina, care are un rol important in functionarea sistemului nervos ,imunitar, endocrin si digestiv
• este necesara in formarea colagenului, a vaselor de sange si contribuie la la buna mentinere a capilarelor, oaselor si dintilor
• este necesara in metabolismul calciului si a altor minerale, avand un rol in prevenirea uzurii celulare, incetinand procesul de imbatranire
• accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, precum si la sinteza hormonilor cortico-suprarenalieni
• ajuta la absorbtia fierului la nivelul intestinului, creste rezistenta la infectii , mentine numarul globulelor albe din sange
• doze recomandate :  OMS -45 mg/zi; Marea Britaniei- 40mg/zi ; Canada-60 mg/zi; SUA- 60-95 mg/zi

       Deficienta de vitamina C duce la scorbut. Fara aceasta vitamina, colagenul sintetizat este prea instabil pentru a-si indeplini functiile. Scorbutul in faza incipienta se manifesta prin : oboseala, astenie, lipsa poftei de mancare , pete pe piele, gingii spongioase si sangerande. Bolnavii mai prezinta pete considerabile pe coapse si picioare, sunt palizi, depresivi si sunt partial imobilizati. Avansarea bolii duce la anemie, rani supurante si  pierderea dintilor.

       Vitamina B17 sau Amigdalina – este o vitamina mai putin cunoscuta, folosita cu foarte mult timp in urma de catre egipteni si locuitorii Chinei Antice iar numele de amigdalina se datoreaza faptului ca era extrasa din migdalele amare. Elixirurile preparate pe baza amigdalinei erau utilizate pentru mentinerea sanatatii, avand un puternic efect detoxifiant. Mai tarziu, amigdalina a fost folosita de greci si romani in scopuri terapeutice.

     Pentru prima data , amigdalina a fost izolata de doi chimisti francezi iar in anul 1950 iar  Dr. Ernest Krebs Jr.(biochimist) ,a izolat, din nou  o substanta pe care a considerat-o vitamina, numind-o B17.

     Ca structura chimica, vitamina B17 este o combinatie a doua molecule de glucoza, una de benzaldehida si una de acid cianhidric, iar in retetele medicale amigdalina e cunoscuta sub numele de nitrilozida.

     Amigdalina poate fi periculoasa atunci cand e administrata pe cale orala, putand fi letala in cantitati mari, datorita faptului ca interactioneaza cu unele enzime ( glucozidaza) prezente in intestinul subtire sau in unele alimente, rezultand acidul cianhidric.

    Nitrilozidele se gasesc in peste 1200 de plante, in special in seminte. Cea mai mare cantitate de de amigdalina se gaseste in miezul samburilor de caise, apoi migdale, macadamia, mei, hrisca. Mai poate fi gasita in : porumb, seminte de in,seminte de mustar, in scoarta de malin, sorg, ierburi, piersici, prune, in semintele de mere, pere, lamaie, cirese, struguri si gutuilor.

     Amigdalina este continuta si de leguminoase precum : fasolea de camp, fasolea alba, fasole lima, mazare; de legume precum : conopida, varza,  broccoli, cartofi dulci cassava, salata verde, spanac, ceapa, vinete, ridiche.

      Dupa cum am precizat mai sus, samburii de caise contin cea mai mare cantitate de amigdalina. Cantitatea recomandata este de doar 8-9 samburi pe zi deoarece, in cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Consumul de antibiotice, alcoolul si cafeaua reduc foarte mult actiunile amigdalinei in organism.

      Conform specialistilor, carenta de vitamina B17 poate cauza depresie , insomnie, anorexie, oboseala si uscaciunea pielii. De asemenea, excesul poate duce la intoxicatii.

       Dozele recomandate sunt : pentru copii 50-100 mg/zi si pentru adulti 50-200 mg/zi.

Vitamina B12 sau Ciancobalamina – implineste rol de vitamina antipernicioasa pentru om si este factor de crestere pentru microorganisme. Nu poate fi produsa de plante si animale , ci doar bacteriile au sistemul enzimatic necesar pentru a o produce. Poarta indicele 12 fiind considerata al 12-lea produs izolat din complexul B. Numele de “ciancobalamina”este datorat constitutiei sale chimice deoarece contine in molecula o grupare cian si un ion de cobalt.

       Vitamina B 12 – este din punct de vedere chimic, cea mai complexa vitamina si este formata dintr-un nucleu porfirinic similar cu cel al hemului, clorofilei si citocromului.

      Pentru om, sursele naturale de vitamina B 12 sunt : carnea ( ficatul, crustaceele, de vita, de porc, mielul, pasari de curte), pestele, lactatele ( lapte, branza, iaurt), oule.

      Functia biologica :

• rol cheie in functionarea creierului, sistemului nervos
• este implicata in formarea globulelor rosii , in reglarea AND-ului si producerea de energie
• contribuie la sinteza acizilor grasi
• stimuleaza activitatea tractului intestinal
• este utilizata pentru regenerarea acidului folic
• doze recomandate : sugari de la 0-6 luni 0,4 micrograme/zi; bebelusi ( 7-12 luni) 0,5 micrograme/zi; copii ( 1-3 ani) 0,9 micrograme/zi; copii ( 4-8 ani) 1,2 micrograme/zi; copii( 9-13 ani) 1,8 micrograme/zi; adolescenti peste 14  2,4 micrograme/zi; adulti 2-3 micrograme/zi; femei insarcinate 2,6 micrograme/zi; femeile care alapteaza 2,8 micrograme/zi

     Deficienta de vitamina B12 – poate determina deteriorari severe si ireversibile, in special la nivelul creierului si sistemului nervos. La nivele usor scazute apar urmatoarele simptome -oboseala, depresie, memorie slaba,tulburari de respiratie, paloare, tahicardie. Alte simptome care pot aparea datorate deficientei de vitamina B12 sunt mania si psihoza.

     Principala boala grava determinata de deficienta de vitamina B12 este boala Birmer sau anemia pernicioasa. Aceasta se caracterizeaza printr-o triada de simptome :

• anemie megaloblastica
• simptome gastrointestinale
• simptome neurologice

Fiecare dintre aceste simptome se poate manifesta singura sau impreuna cu celelalte. Pe parcursul bolii apar: iritabilitate, probleme de concentrare, stare depresiva, complexul parafrenie.

Vitamina B9 sau vitamina M sau Acidul folic – reprezinta vitamina hidrosolubila B9, care este esentiala pentru numeroase functii ale organismului animal, de la sinteza nucleotidelor la remetilarea homocisteinei. Este foarte importanta in procesul de diviziune rapida celulara si de crestere.

      Acidul folic se gaseste in : legume frunzoase ( salata, spanac ,etc), nap verde, sparanghel, broccoli, conopida, fasole uscata, mazare uscata,linte,  seminte de floarea soarelui, fructe, unele cereale, galbenus de ou, ficat.

     Functia biologica :

• are rol de transportor al unor entitati cuprinzand cate un atom de carbon si care sunt folosite in multe biosinteze
• contribuie la producerea AND-ului si ARN-ului
• este necesar pentru producerea si mentinerea noilor celule, mai ales in perioadele cu diviziune rapida celulara, cum sunt cele de sarcina si din copilarie
• alaturi de vitamina B6 si B12 participa la mentinerea nivelului de homocisteina
• previne aparitia malformatiilor ( spina bifida)
• necesarul zilnic de folat este de 400 micrograme pentru persoane peste 19 ani; 600 micrograme pentru femeile insarcinate; 500 micrograme pentru femeile care alapteaza

      Deficienta de acid folic -se manifesta prin : lipsa apetitului, pierdere in greutate, slabiciune, cefalee, limba inflamata si dureroasa, gingivita, probleme de crestere, palpitatii, irascibilitate, comportament dezordonat.

     Deficienta la sugari si copii determina incetinirea cresterii iar la adulti un semn de deficienta avansata este anemia( macrocitara, megaloblastica).

    In cazul gravidelor ( mai ales in primele 4 saptamani) deficienta de acid folic conduce la defecte in canalele neurale, afectand embrionii .

    Cunoscandu-se implicatiile pe care le poate produce deficienta de acid folic, in unele tari dezvoltate fortificarea cu acid folic este obligatorie. Astfel, in SUA, Australia, Noua Zeelanda, Canada, Marea Britanie, Maroc , tarile de vest europene si in unele tari ex-sovietice s-a introdus acidul folic in produse cum sunt painea si faina.