• Calea Floreasca nr. 114-116
  • Luni-Vineri: 10am to 6pm
  • +4 0742148305

Category Archives: Principii nutritive

Vitamina B5 sau Acidul Pantotenic

Vitamina B5 sau Acidul Pantotenic – este un nutrient esential pentru viata , fiind necesar pentru formarea coenzimei -A si a proteinei transportoare de grupari acil .

Este responsabil pentru metabolism, sinteza carbohidratilor, proteinelor si grasimilor.

        Numele acidului pantotenic deriva din grecescul ‘pantothen”, insemnand  “de peste to “, deoarece mici cantitati de acid pantotenic se gasesc aproape in orice aliment, iar cantitati mai mari se gasesc in : grane intregi, legume, carne, oua, laptisor de matca. Se gaseste in mod obisnuit si ca alcool, provitamina pantenol, precum si ca pantotenat de calciu.

         Studii recente au aratat ca bacteriile din intestinul uman pot sintetiza acid pantotenic.

       Functia biologica :

  • este esential pentru toate formele de viata
  • sinteza coenzimei A nu se poate face fara participarea acidului pantotenic
  • este inplicat in formarea anticorpilor, conversia colesterolului in hormoni, producerea de celule rosii si producerea neurotransmitatorului acetilcolina
  • se estimeaza ca doza necesara de vitamina B5 trebuie sa fie de la 2mg/zi pentru copii mai mici de sase luni, pana la 4-7 mg/zi la varste peste 11 ani

Deficienta de vitamina B5

      Gasindu-se  practic in toate alimentele, in conditii normale, o deficienta datorata dietei este practic necunoscuta. Cateodata, pot aparea nivele scazute de acid pantotenic in dieta, care acumulate cu deficienta altor vitamine conduc la diferite tulburari fiziologice. Deficienta de vitamina B5 este foarte rara si de aceea in putinele cazuri studiate ( voluntari sau victime ale infometarii)  s-a observat ca toate simptomele deficientei dispar la administrarea corespunzatoare de vitamina.

       Simptomatologia deficientei de acid pantotenic : iritabilitate, insomnie, fatigabilitate, ameteli, cefalee, slabiciune musculara, parestezii, dureri abdominale. In cazuri extrem de rare, au fost observate si simptome mai grave cum ar fi insuficienta glandei suprarenale si encefalopatie hepatica.

Vitamina B3 sau PP sau Niacina

     Vitamina B3 sau PP sau Niacina – este vitamina antipelagroasa 

     Niacina se gaseste in peste, carne de pui, ficat, rinichi, inima, lapte, oua, carne de vita, grane intregi, legume verzi, broccoli, morcovi, rosii, cartofi, asparagus, nuci, curmale, avocado,ciuperci, drojdie, etc.

Pe langa sursele alimentare, vitamina B3 poate fi sintetizata in ficat din aminoacidul esential triptofan, dar cu o viteza de sinteza foarte lenta si un consum mare de aminoacid.

Functia biologica :

  • derivatii niacinei joaca roluri esentiale in metabolismul energetic al celulelor vii, precum si in refacerea AND-ului
  • NAD ( nicotinamid adenin dinucleotida ) si NADP ( nicotinamid adenin dinucleotid fosfat)- ocupa roluri cheie ca si transportori de electroni in procesele de oxido-reducere;  NAD si NADP sunt coenzime pentru multe enzime
  • NAD este utilizata in mod special in catabolismul carbohidratilor, grasimilor, proteinelor si alcoolului pentru producerea de energie
  • NADP este utilizata in procese anabolice (biosinteza), cum sunt sinteza acizilor nucleici, sinteza acizilor grasi si colesterolului
  • Niacina are un rol important in producerea unor hormoni sexuali si de stres, in special cei produsi de glanda suprarenala si intervine in procesul de indepartare a substantelor chimice toxice periculoase din organism
  • Dozele de niacina recomandate sunt intre2-12 mg/zi pentru copii, 14 mg/zi pentru femei, 16 mg/zi pentru barbati si 18 mg/zi pentru femeile insarcinate sau care alapteaza

Deficienta severa de niacina determina aparitia pelagrei , in timp ce o deficienta medie duce la o incetinire a metabolismului scazand toleranta la frig. Simptomele pelagrei constau in : ulceratii eritematoase cutanate, diaree, sensibilitate la lumina soarelui, insomnie, slabiciune, dementa si in cele din urma schizofrenie. In general, simptomatologia pelagrei este cunoscuta ca “cei patru D “-  diaree, dermatita, dementa, moarte ( diarrhea, dermatitis, dementia, death). Netratata, boala duce la moarte in aproximativ 4-5 ani.

Vitamina B2 sau vitamina G sau Riboflavina

Vitamina B2 sau vitamina G sau Riboflavina – este sintetizata de cele mai multe plante si microorganisme, dar animalele trebuie sa o obtina din dieta. Dintre alimentele cu continut bogat in riboflavina putem preciza : lactatele, laptele, legumele frunzoase, drojdia, soia, granele intregi, fructele, ficatul, rinichii, albusul de ou, branza si carnea proaspata.

         Functia biologica :

– este un micronutrient care se absoarbe usor si are un rol cheie in pastrarea sanatatii umane si animale 

– desi este necesara in cantitati mici, joaca un rol important in metabolismul energetic, metabolismul grasimilor, carbohidratilor, proteinelor si corpilor cetonici

– este implicata in sustinerea sistemului imunitar, sistemului nervos, formarea celulelor rosii, reproductia celulara pentru pastrarea sanatatii pielii, parului, unghiilor, membranelor mucoaselor si ochilor, activarea vitaminelor B6 ( piridoxina ) si B9 ( acidul folic)

– doza zilnica recomandata variaza cu varsta : de la 0,4 mg/zi pentru copiii sub 6 luni la 1,8 mg/zi pentru tineri intre 15 si 18 ani;  copiii au nevoie de 0,5 mg/zi de la 6 luni la 1 an ; 0,8mg/zi de la 1 an la 3 ani si 1,2 mg/zi intre 7 si 10 ani

– femeile necesita 1,3 mg/zi intre 11 si 50 ani si 1,2 mg/zi dupa aceasta varsta

-barbatii au nevoie de de 1,5 mg/zi intre 11 si 14 ani, 1,7 mg/zi intre 19-50 ani si 1,4 mg/zi dupa varsta de 51 ani

      Riboflavina este excretata continuu prin urina de persoanele sanatoase si de aceea daca dieta nu este corespunzatoare, deficienta devine relativ obisnuita. Deficienta de vitamina B2 este intotdeauna insotita de deficienta altor vitamine si este cunoscuta ca ariboflavinoza . Aceasta se smanifesta prin : stomatita angulara, chelita, glosita( “ sindromul limbii arzatoare sau limba neteda “) , dermatita seboreioca, vascularizarea corneelor si senzitivitatea ochilor la lumina, cheratita, anemie normocitara. La copii deficitul poate duce la retard de crestere.

Vitaminele – despre vitamine

Vitaminele – sunt o categorie de substante strict necesare animalelor superioare,  care nu pot fi sintetizate in organismul lor si care au un rol functional in procesele metabolice.

         Pentru implinirea  tuturor rolurilor functionale ale vitaminelor, organismul omului are nevoie de cantitati foarte mici, dar in mod constant. Altfel, ajung sa se declanseze anumite stari patologice specifice, numite avitaminoze.

                     Vitaminele au structuri chimice foarte variate si din aceasta cauza, ele nu s-au clasificat conform structurii ci s-a stabilit drept criteriu de clasificare o insusire fizica si anume solubilitatea.

        Din punct de vedere al solubilitatii, vitaminele se impart in doua categorii : vitamine hidrosolubile ( cele cu molecule polare, solubile in apa) si vitamine liposolubile ( cele cu molecule apolare, solubile in grasimi ). Prima categorie cuprinde vitaminele din complexul B ( B1, B2 = G,  B3 = PP, B5, B6, B7=H, B9=M, , B12) si vitamina C.  A doua categorie cuprinde vitaminele : A, D, E, K si F.

       Vitaminele hidrosolubile– sunt furnizate organismelor prin alimentatie sau sintetizate de catre bacteriile intestinale. “ Complexul B” este un grup de cel putin 8 vitamine hidrosolubile si care se gasesc impreuna in natura, fiind intr-o stransa inter-relatie functionala. Toate vitaminele din complexul B sunt cofactori in diverse reactii enzimatice, in special ele joaca rol de coenzime in cele mai importante reactii metabolice.

       Vitamina B1 sau Tiamina – se gaseste in mod natural in mazare verde, spanac, ficat, carne de vita, carne de porc, nuci, fistic, soia, boabe intregi de cereale, paine, drojdie si legume. 

       Functia biologica :

  • este necesara in cantitati mici pentru un metabolism normal
  • este implicat in coordonarea complexa a ciclului Krebs
  • este esentiala pentru o  crestere si dezvoltare normala
  • contribuie la mentinerea in bune conditii a functiilor inimii, sistemului nervos si a celui digestiv
  • doza zilnica minima considerata necesara in cele mai multe tari este de 1,4mg.

      Deficienta sistematica de tiamina poate conduce la o serie de probleme incluzand neurodegenerarea , slabirea si chiar deces.  Lipsa de tiamina poate fi cauzata de malnutritie, alcoolism, o dieta bogata in tiaminaza ( pesti de apa dulce cruzi, crustacee crude, ferigi ) si alimente bogate in factori anti-tiaminici cum ar fi ceaiul, cafeaua, etc.

        Unele dintre cele mai cunoscute boli determinate de deficienta de vitamina B1 sunt beriberi si sindromul Wernicke-Korsakoff.

Proteinele – despre proteine

Proteinele – sunt principii nutritive cu rol plastic , in sensul ca sunt necesare pentru cresterea organismului tanar si mentinerea celui adult. In mod normal, in organism are loc o reinnoire proteica zilnica, in proportie de 1-2% din totalul proteinelor corpului. Importanta si necesitatea prezentei proteinelor in ratii, pentru mentinerea bunei functionari a celulelor din  organism si pentru asigurarea refacerii tesuturilor uzate ( piele, par, unghii), rezulta din faptul ca organismul adult elimina zilnic produse azotate prin urina, saliva, fecale, chiar atunci cand el se afla in stare de inanitie. Deoarece in inanitie produsele azotate eliminate provin din degradarea proteinelor tisulare proprii organismului, se intelege ca este neaparat nevoie ca acesta sa primeasca, odata cu ratia, proteine care sa le inlocuiasca pe cele pierdute. Numai asa organismul se poate mentine in stare de “echilibru azotat.” Un organism se afla in echilibru azotat cand consumul de substante azotate, in special proteine, este acoperit de un aport corespunzator de proteine in ratia alimentara. Necesitatea proteinelor in alimentatie pentru asigurarea sintezei de proteine noi in tesuturi este deosebit de importanta in unele stari fiziologice speciale cum ar fi in gestatie si in lactatie.

       Proteinele, aceste substante organice macromoleculare esentiale vietii, sunt formate din aminoacizi iar acestia reprezinta unitatile structurale de baza si in acelasi timp si produsii finali de digestie. Aminoacizii au un rol metabolic deosebit in organism si unii dintre ei pot fi sintetizati si se numesc aminoacizi neesentiali iar altii nu pot fi produsi de catre organism , necesitand a fi procurati prin alimentatie. Acestia poarta denumirea de aminoacizi esentiali.

      Din cei douazeci de aminoacizi care intra in constitutia proteinelor, opt sunt indispensabili : lizina, triptofanul, treonina, metionina, leucina, izoleucina, valina si fenilalanina. Arginina si histidina sunt numai partial esentiali.

       Majoritatea proteinelor care intra in constitutia hranei cuprind toti aminoacizii esentiali in proportii diferite. Referitor la acest lucru, trebuie facute urmatoarele precizari :

  1. cantitatile de aminoacizi esentialidin ratie si proportiile dintre ei trebuie sa fie foarte apropiate de necesarul organismului in acesti aminoacizi
  2. daca un aminoacid esential se afla intr-o cantitate foarte mica sau lipseste in ratia proteica, biosinteza proteinelor in organism scade pana la un nivel foarte redus sau chiar inceteaza
  3. in anumite alimente unul sau mai multi aminoacizi esentiali se pot gasi in cantitati foarte mici in raport cu altii
  4. aminoacidul esential din ratie care se afla in cantitate foarte mica, sau este absent, se numeste aminoacid limitant
  5. aminoacidul esential limitant este factorul determinant pentru stabilirea cantitatii si calitatii proteinei utilizata in organism

       Concluzia este ca nu toate proteinele din ratie sunt in masura sa procure toti aminoacizii esentiali si sa acopere nevoile azotate ale organismului, adica sa se transforme in proteine proprii lui. Aceasta insusire se numeste valoare biologica sau metabolica a proteinelor.

        Din acest punct de vedere proteinele se impart in : proteine complete ( din carne, lapte, oua, peste),  proteine partial complete ( gliadina continuta in cereale) si proteine total incomplete ( gelatina si zeina din porumb ).

        Rolul proteinelor in organism – indeplinesc functii multiple. In primul rand au rol structural, intrand in componenta tuturor celulelor si furnizeaza materialul necesar refacerii si cresterii tesuturilor. Proteinele mai intervin in reglarea diferitelor procese metabolice prin intermedoiul biocatalizatorilor in a caror structura intra substante proteice. Reglarea schimburilor hidrice dintre sectorul intra- si extra- vascular se face prin intermediul proteinelor plasmatice. 

         Proteinele au capacitatea de a induce declansarea proceselor imunitare , cu formarea complexului antigen-anticorp si aparitia raspunsului imun.